Alerg în cercuri imperfecte. Urmăresc depărtări paralele. Miroase a gară. Miroase a groază. Miroase a ieri. Culeg lacrimi pătrate. Fac paşi mărunţi în romburi aproape perfecte. E umed. E albastru. E taină. Ochi nesiguri. Mâini tremurânde. Pierd şirul. E doar un joc fără reguli… tot mai departe… ramâne un cer, o lună aproape rotundă şi aripi prea scurte.
atât de departe sunt toate… atât de mulţi paşi făcuţi de-a lungul unor linii strâmbe. îmi caut cercul. încercam să lipesc ce s-a rupt dar m-am încurcat în noduri…sunt atât de departe de tot ce am fost… acrobaţii… salturi bruşte şi lovituri… puternice